Clatite marocane sau beghrir nu mai facusem de ceva timp. Prima data am mancat aceste in Maroc, la prima vizita in casa socrilor mei. Imi amintesc ca am ajuns acolo dimineata si ca soacra mea ma astepta cu clatite marocane, msmmen, un fel de placinte in straturi si cu ceai verde cu menta, bineinteles toate acompaniate de miere, dulceata, ulei extravirgin de masline.

Am ramas fascinata de aceste clatite marocane, erau groase, incredibil de pufoase si aveau multe gauri la suprafata. Se consuma in special dimineata la micul dejun pentru ca sunt foarte satioase. Am incercat sa la reproduc si acasa, doar ca nu-mi ieseau deloc ca cele pe care le face soacra mea. Am gasit rezolvarea facand clatite, in momentul in care pentru ultima clatita imi ramasese aluat mai mult, asa ca l-am pus pe tot in tigaie. Rezultatul a fost suprinzator, clatita era exact asa cum mi-o doream.

Secretul era sa fac clatitele groase, nu subtiri ca pe cele romanesti. Aceste clatitie marocane se mai numesc si clatite cu o mie de gauri pentru ca in timpul coacerii se formeaza foarte multe gauri deasupra clatitei, astfel incat arata ca un burete. In mod traditional aceste clatite marocane se mananca cu miere amestecata cu unt topit, sau in varianta sarata, cu ulei de masline si branza topita. Clatitele marocane se pastreaza foarte bine pentru un timp indelungat, daca le acoperiti cu folie de plastic si le patrati in frigider.

La nevoie se pot reincalzi in tigaia uscata pentru cateva minute. Sunt bune si reci, cu un pahar de lapte fierbinte sau un pahar de ceai. Pentru aceste clatite marocane se foloseste grisul de grau dur care se mai numeste si smide sau semolina. Daca nu aveti, puteti folosi si gris obisnuit, fara probleme. Dupa preferinta puteti aromatiza clatitele cu coaja de lamaie, esenta de vanilie sau apa de flori de portocal.