
IngredienteΒ
- 3 kg rosii
- 1 crenguta cimbru
- 2 lingurita zahar dupa gust
- 1 lingurita sare dupa gust
Mod de preparare videoΒ
- Instructiunile si modul de preparare pentru reteta de suc de rosii facut in casa il gasiti in clipul de mai jos! Urmariti-l cu atentie pentru a reusi o reteta perfecta!
Nutritie pe portie/bucata
Reteta de suc de rosii este una dintre cele mai dragi amintiri din copilarie. Este, de asemenea, una dintre primele pe care le-am invatat de la bunica mea. Este un preparat simplu, dar necesita timp si rabdare, mai ales daca ai o cantitate mare de rosii de prelucrat. In fiecare vara, bunica mergea in gradina si culegea cu grija rosiile cele mai bine coapte. Ele erau mari, carnoase si foarte dulci, perfecte pentru orice reteta. De obicei strangea intre 30 si 40 de kilograme, dar uneori recolta era si mai bogata. O parte din rosii le folosea la mancaruri de zi cu zi: tocanite, saramura, ciorbe sau sosuri. Insa, mare parte le transforma in suc de rosii, pe care il conserva pentru iarna. Imi aduc aminte cum mirosea toata casa a rosii fierbinti, a vara si a bunatate. Gustul sucului era unic, dulce, aromat, cu textura groasa.
In fiecare vara, bunica incepea intai cu reteta de suc de rosii, folosind recolta proaspata din gradina. Abia dupa ce termina cu sucul, trecea la alte tipuri de conserve. Rosiile erau spalate bine cu apa rece, apoi le sorta cu atentie. Pe cele moi sau cu inceput de stricaciune le folosea primele, iar pe cele tari si perfect sanatoase le lasa pentru a doua zi. Nu voia sa iroseasca nimic, asa ca taia partile stricate si pastra doar ce era bun. Apoi rosiile erau trecute prin masina manuala de tocat, din plastic rosu, de care imi aduc aminte perfect. Exact din aceste rosii se obtinea sucul de rosii. Aceasta separa pulpa de coji si seminte pentru prepararea sucului de rosii. Procesul era destul de lent, fiind manual, si trebuia deseori demontata si curatata. Eu o ajutam cu drag an de an.
Cum pregatim cel mai bun suc de rosii pentru iarna?
Dupa ce termina de pasat rosiile, bunica punea sucul rezultat intr-un ceaun mare din fonta. Apoi, il fierbea incet la foc de lemne, in curte, pentru a obtine suc de rosii. Imi amintesc ca procesul dura o zi intreaga, dar nu se plangea niciodata. Era migalos, dar merita fiecare minut. Sucul fierbea incet, capatand o aroma intensa si un gust inconfundabil. La final, il turna cu grija in sticle din sticla groasa. Apoi, le inchidea bine cu dopuri de cauciuc si le aseza ordonat in pivnita, la racoare. Gustul era pur si simplu divin, atat de bun incat il puteai bea direct din sticla sau manca alaturi de o felie de paine proaspata. Bunica folosea sucul de rosii pe toata durata iernii si chiar pana in primavara: in ciorbe, tocanite, sarmale, sosuri sau la ostropel de pui. Era dulce si aromat, desi nu adauga niciun strop de zahar.
De la bunica mea am invatat tot ce stiu despre cum se face sucul de rosii, dar si multe alte lucruri care tin de gospodarie si bucatarie. Tot ea m-a invatat sa pun o crenguta proaspata de cimbru in suc, un detaliu mic, dar care da o aroma deosebita. Anul acesta am avut cimbru in propria gradina si, bineinteles, nu aveam cum sa nu-l adaug si eu in suc de rosii, asa cum facea ea. Retetele bunicii mele au ramas in sufletul meu si le pastrez cu drag, ca pe niste comori din copilarie. Conservele pregatite in casa, painea coapta de ea, mancarea simpla dar incredibil de gustoasa, toate sunt amintiri pe care le port cu mine mereu. Un secret al sucului de rosii era cimbrul, care adauga o nota specialΔ. Sucul de rosii il folosesc mai ales la ciorba de pui, exact ca in reteta cu care am crescut si care imi place cel mai mult.