Dragii mei, ce ziceti de niste orez cu lapte? Dar nu orice orez cu lapte ci unul cremos, delicat cu aroma de vanilie adevarata si cu gust subtil de lamaie. Sunt sigura ca orezul cu lapte este desertul copilariei tuturor. Era desertul cel mai usor de facut, in special la tara unde aveam lapte gras si bun de vaca. Bineinteles ca bunica mea nu folosea pastai de vanilie sau coaja de lamaie. Punea zahar si uneori putina scortisoara, daca avea adusa de mama „de la oras”.
Ni-l servea in strachina (farfurie din lut) si deasupra ne punea chisalita, un gem gros de prune in care nu punea niciodata zahar si care totusi era dulce si aromat. Il mancam repede, aproape pe nerasuflate si era atat de bun, mai bun ca orice alt desert. Imi amintesc ca mereu mai voiam, parca niciodata nu se saturam pana nu-l mancam pe tot. Imi aduc aminte cu drag de acele vremuri si uneori as mai vrea sa fiu acolo. noi, toti trei si bunica.